Singura, singura, singura.
Gandurile mi se rostogolesc in cap, ca niste bile pe o masa verde de biliard, dar abia reusesc sa le aud, in galagia asurzitoare care ma inconjoara.
Tac, tac, tac, in timp ce in jurul meu oamenii vorbesc, se agita, rad, plang, atenti doar la propriile griji, asa cum e si normal, ca nimeni nu traieste in papucii celuilalt.
Singura mereu, acasa, pe strada, la serviciu, in masina, cu gandurile mele, incercand sa nu le las sa se desparta de ziua de azi, sa nu-si aminteasca de ziua de ieri si, mai ales, sa nu spere la ziua de maine.
Vorbesc doar o data pe saptamana, dar atunci uit ce am de spus, tac si zambesc.
Singura, singura, singura.
Duminica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu