N-am avut curaj să-ți spun că n-am chef azi, de tine, de mine, de noi

Intru în baie  să mă spăl pe mâini și, în lumina rece a neonului, mă uit în oglindă. Îmi șoptesc, îngrozită: Nu sunt eu asta, sunt eu peste douăzeci de ani! Palidă, desfigurată de oboseală, fără nicio culoare în obraji, abia mai semăn cu mine. Părul mi s-a lipit de cap, fără formă, buzele s-au transformat într-o linie albă, îngustă. Picioarele-s de plumb, gleznele s-au umflat, parcă mă dor toate oasele.

Vin spre tine, că m-ai rugat. N-am avut curaj să-ți spun că n-am chef azi, de tine, de mine, de noi. Fără niciun motiv anume, în afară de toate motivele de până acum.

Continuarea pe Catchy